Cum era la Școala de Șoferi acum 20 de ani. Cele mai savuroase momente

Cum era la Școala de Șoferi acum 20 de ani. Cele mai savuroase momente

În urmă cu 20 de ani, școala de șoferi românească avea în dotare doar Daciile autohtone.

Oriunde ai fi făcut școala de șoferi, în București sau provincie, instructorul auto te invita să urci la volanul unei Dacii 1300 sau 1310.

Ți se prezenta bordul, ca și acum. Îți dai seama cît de simplu era față de bordul de acum al oricărei mașini. Câțiva indicatori de bază, fără senzori, camere, tablete incluse pe care să ruleze filme sau trasee GPS.

Două bețe de plastic erau semnalizarea și luminile, iar pe partea din dreapta volanului aveai claxonul și ștergătoarele.

Volanul era –evident- fără servodirecție, iar cutia de viteze trebuia întăi înțeleasă pe deplin pentru că trebuia să pricepi cam cum intră într-o anume viteză. Avea ea rosturile ei tainice, iar dacă te abăteai de la ele, pas de mai puteai nimeri viteza dorită.

Scaunele scârțâiau și erau departe de a-ți oferi comoditatea de acum, a scaunelor ergonomice. Singurul element comun – probabil elevii transpiră la fel de mult și astăzi de emoție. Emoțiile primului drum în care tu conduci o mașină nu pot fi combătute nici cu răcirea în saune pe timp de vară cu care sunt dotate cele mai noi autovehicule.

Plecarea din rampă era o încordată corida, Dacia nefiind asistată de nici un sistem smart, iar ambreiajul și accelerația trebuia să se întâlnească într-un singur punct optim pentru ca mașina să plece în sus, nu în jos, iar șoferul să câstige corida.

Parcările erau asistate de sistemul numit 3 rotiri de volan, reper oglindă, stop și câteva ghidaje vizuale care erau valabile doar pentru Dacia.

 

Mecanica și electrica, foarte importante pentru oricine voia să devină șofer

Nu aveai cum să nu știi care sunt bujiile și unde sunt, cum se schimbă, cum se pun, la fel cum nu aveai cum să nu știi că uleiul trebuie să fie pe jojă la nivel.

Sisitemul start/stop engine era cel mai des folosit de elevi în primele ședințe, motorul “murind” des în intersecțiile ceva mai aglomerate. Ba se mai întâmpla ca vreun elev să „înece” motorul chiar în timpul examenului, cu polițistul zâmbind ironic lângă el. În atare condiții, elevul devenea forța motrică, iar polițistul trecea la volan, să repornească Dacia „înecată”.

Alteori se întâmpla ca Dacia să obosească și să te lase baltă, cu tot cu polițist și examen, în mijlocul orașului. Nu mai mergea neam. Dacă aveai asemenea noroc, șansele să mai iei examenul scădeau direct proporțional cu timpul petrecut de polițist în așteptarea instructorului și a altei Dacii.

Aerul condiționat era acționat cu ajutorul manivelei pentru deschiderea geamului, deși de multe ori aveai ghinionul să fie o zi toridă de sfârșit de iulie. De aceea, de multe ori elevii școlilor auto aveau la ei tricouri de schimb pe care să le poarte cănd ora de șofat se încheia.

 

Condusul astăzi – mai mult o plăcere decât o durere de șale

Ce-i drept, traficul te ajuta enorm și suplinea lipsa tehnologiilor de azi. Mașinile erau puține, elevii care făceau școala de șoferi erau și ei destul de puțini, timpii de așteptare nu se lungeau pe atâtea și atâtea luni de zile. Dar polițiștii erau la fel de exigenți și bine făceau, pentru că exigența lor poate salva chiar viața celui care dă examenul pentru obținerea carnetului.

Dacă acum 20 de ani era o provocare să faci școala de șoferi, astăzi lucrurile s-au schimbat ca de la cer la pământ. Dacă acum două decenii tu împingeai mașina, astăzi, mult mai performantă, te cam „împinge” ea pe tine. Iar condusul… mai mult o plăcere decât o durere de șale.

Te așteptăm cu drag la Blue Auto Drive să faci școala zâmbind și în cele mai performante condiții! 🙂

Sursă foto: autoevolution.com

No Comments

Post A Comment